Decizia CCR nr. 784/2016Punctul 32

32. Obiectul reunit al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 82 alin. (2) , art. 86 alin. (4) , art. 110 alin. (3) lit. a) şi ale art. 111 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, precum şi a prevederilor art. 249 şi ale art. 256 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au următoarea formulare: – Art. 82 alin. (2) : „În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.“ ... – Art. 86 alin. (4) : „Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.“ ... – Art. 110 alin. (3) lit. a) : „Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere;“ ... – Art. 111 alin. (1) : „Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.“ ... ...