Decizia CCR nr. 791/2016Paragraful 11

8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că expertiza şi constatarea sunt procedee probatorii, constituind modalităţi prin care se obţin mijloace de probă. Astfel, efectuarea expertizei se concretizează într-un raport de expertiză, iar constatarea, într-un raport de constatare, cele din urmă fiind mijloace de probă. În ceea ce priveşte constatarea, din prevederile art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, reţine că aceasta se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, are caracter facultativ, necesitatea sa fiind lăsată la aprecierea organului de urmărire penală, poate fi justificată de existenţa unui pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbarea unor situaţii de fapt ori de necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, se limitează la datele, informaţiile şi materialul puse la dispoziţie sau indicate de organul de urmărire penală. Observă că, spre deosebire de expertiză, în cazul căreia părţile sunt înştiinţate despre obiectul său, pot formula obiective şi pot solicita numirea unui specialist/expert-parte, în cazul constatării părţile nu beneficiază de aceste drepturi. În această materie însă legiuitorul recunoaşte inculpatului, celorlalte părţi şi subiecţilor procesuali dreptul de a lua cunoştinţă de conţinutul raportului de constatare şi de a contesta concluziile acestuia, caz în care devine obligatorie pentru organul judiciar dispunerea unei expertize [art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală]. Reţine că diferenţa de regim juridic dintre expertiză şi constatare a fost explicată în doctrină prin "caracterul strict tehnic al aprecierilor înscrise în raportul de constatare, care exclud comentarii sau propuneri de ordin juridic", dar şi prin circumstanţele speciale în care aceasta poate fi dispusă, şi care justifică urgenţa în efectuarea sa. Apreciază că, prin faptul că i se recunoaşte inculpatului dreptul de a-i fi adus la cunoştinţă raportul de constatare, dreptul de a contesta concluziile procurorului şi de a obţine administrarea unei expertize, legiuitorul asigură caracterul efectiv al dreptului la apărare. De asemenea, întrucât, conform art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, valoarea probatorie a raportului de constatare nu este dinainte stabilită, ci se apreciază de către organul judiciar în contextul întregului probatoriu administrat, apreciază că nu se încalcă dreptul la un proces echitabil.