Decizia CCR nr. 793/2016Paragraful 19

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei solicită ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe dacă faptele şi împrejurările dovedite cu înscrisuri la dosarul de fond, dar care nu au fost analizate şi luate în considerare de către instanţele care s-au pronunţat în ciclul ordinar de judecată, pot intra în categoria faptelor şi împrejurărilor noi la care face referire art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Faţă de motivele formulate, Curtea constată că autorul excepţiei nu invocă veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi de lege de către instanţa de judecată. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.