Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 20

18. Referitor la încălcarea art. 111 şi art. 138 alin. (5) din Constituţie apreciază că nici aceste argumente nu pot fi reţinute. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală, legiuitorul constituant nu se referă la existenţa unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci are în vedere îndeplinirea unei condiţii prealabile, şi anume: previzionarea, respectiv anticiparea cheltuielilor în deplină cunoştinţă de cauză în bugetul de stat, pentru a putea fi acoperite în mod cert în cursul anului bugetar. În situaţia de faţă, majoritatea prevederilor legii criticate vizează în mod direct cheltuieli bugetare ce se vor reflecta începând cu bugetul aferent anului 2017, deci care nu implică modificări în structura bugetului pe anul în curs. Cheltuielile la care fac referire autorii sesizării trebuie cuprinse în proiectul de buget pentru anul 2017, care încă nu a fost, la acest moment, prezentat spre dezbatere Parlamentului de către Guvern. Mai mult, din analiza raportului comisiilor sesizate pentru dezbatere în fond rezultă că pentru amendamentele cu impact bugetar pentru anul 2016, respectiv salarizarea personalului Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive, s-a prevăzut sursa de finanţare, în sensul că s-a indicat faptul că amendamentul "nu constituie o povară pentru bugetul consolidat al statului, întrucât cheltuielile curente şi de capital se asigură, în condiţiile legii, exclusiv din veniturile proprii". Prin urmare, a fost indicată sursa finanţării, ea fiind una reală, aptă să acopere cheltuiala bugetară angajată. Situaţia de faţă diferă de cea avută în vedere la pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 20 ianuarie 2016, întrucât, în cauza de faţă, spre deosebire de situaţia din decizia anterior menţionată, alocaţia bugetară nu trebuie creată, ea deja există. Totodată, Curtea Constituţională a subliniat că nu are competenţa de a aprecia asupra caracterului suficient al resurselor financiare, pentru că o asemenea operaţiune nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern (Decizia nr. 593 din 14 septembrie 2016). Or, practic, tocmai acest lucru este criticat: lipsa resurselor financiare pentru susţinerea creşterii salariale reglementate, aspect care excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională.