Decizia CCR nr. 764/2016Paragraful 13

12. În punctul de vedere formulat se semnalează şi faptul că, în cauză, nu este vorba despre o propunere legislativă, ci de proiectul unei legi de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, motiv pentru care este neîntemeiată şi susţinerea referitoare la încălcarea art. 111 din Constituţie. Cât priveşte invocarea art. 138 alin. (5) din Constituţie se arată că în cuprinsul acestora legiuitorul nu se referă la existenţa in concreto a unor resurse financiare suficiente la momentul adoptării legii, ci la îndeplinirea unor condiţii prealabile: previzionarea, respectiv anticiparea cheltuielilor în deplină cunoştinţă de cauză în bugetul de stat, pentru a fi acoperite în mod cert în cursul anului bugetar. Or, prevederile art. II ale legii criticate vizează în mod direct cheltuieli bugetare începând cu anul 2017, nefiind incidente pentru anul 2016, situaţie care ar fi implicat modificări în structura bugetului pe anul în curs şi ar fi necesitat o intervenţie neaşteptată în execuţia bugetară a acestui an. De altfel, nicio dispoziţie constituţională nu prevede/nu impune ca amendamentul parlamentar să nu poată avea ca obiect crearea/sporirea unei cheltuieli publice. Parlamentul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie acordate funcţionarilor plătiţi din bugetul de stat, în funcţie de prerogativele funcţiei, de riscurile asumate, ca şi de impactul social al activităţii depuse. Astfel, acesta poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare, având în vedere caracterul obiectiv rezonabil al măsurii dispuse.