Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 51

35. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 67 din Constituţie şi ale art. 111 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cei 65 de deputaţi, autori ai sesizării de neconstituţionalitate, susţin că desfăşurarea şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din data de 7 noiembrie 2016 a fost nelegală, încălcându-se astfel dispoziţiile menţionate care prevăd explicit că, atât şedinţele consacrate dezbaterilor, cât şi cele în care se desfăşoară votul final trebuie să respecte condiţia obligatorie a existenţei cvorumului legal de şedinţă, adică "prezenţa majorităţii membrilor" Camerei Deputaţilor, 177 de deputaţi. Or, în cazul adoptării legii criticate, lucrările Camerei Deputaţilor au fost deschise în mod ilegal, la fel cum s-a desfăşurat şi şedinţa de vot final. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că dispoziţiile art. 67 din Constituţie reglementează condiţiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenţi la momentul votului final. Faptul că textul constituţional amintit nu se referă şi la cvorumul de şedinţă, adică acela care trebuie să fie întrunit pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, astfel: "această concluzie este întărită şi prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, care vizează "dezbaterea şi adoptarea legii"; întrucât art. 67 şi 76 din Constituţie prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum şi majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, că textul Constituţiei nu impune aceleaşi cerinţe şi cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii". (A se vedea în acest sens Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011.)