Decizia CCR nr. 766/2016Paragraful 57

41. Cu privire la criticile formulate de Guvern ce vizează influenţele financiare suplimentare asupra cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat pe care măsurile instituite prin legea criticată le-ar institui - depăşind, astfel, plafoanele aprobate prin Legea nr. 338/2015 pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 18 decembrie 2015, precum şi limitele stabilite prin art. 26 alin. (4) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, şi, de asemenea, depăşind raportul de 3% dintre deficitul public prevăzut sau realizat şi produsul intern brut la preţurile pieţei, limită prevăzută de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi a cărei depăşire poate atrage, potrivit art. 126 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, o serie de măsuri împotriva statului - Curtea constată că toate aceste critici pun în discuţie o evaluare şi pronunţarea unei concluzii certe asupra impactului financiar generat de aceste măsuri legale. Or, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că "nu are competenţa de a aprecia asupra caracterului suficient al resurselor financiare, pentru că o asemenea operaţiune nu îşi are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituţie, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern." (a se vedea în acest sens Decizia nr. 593 din 14 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 4 noiembrie 2016, paragraful 33). Cât priveşte analiza în concret a condiţiilor în care este respectată disciplina bugetară de către un stat membru al Uniunii Europene se observă că aceasta reprezintă un proces complex, care nu se rezumă doar la stabilirea unei valori a raportului dintre deficitul public planificat sau real şi produsul intern brut, ci implică o serie de aprecieri suplimentare, privind evoluţia acestei valori, cauzele care au determinat-o, măsura în care s-a depăşit valoarea de referinţă stabilită, precum şi acţiunile pe care le întreprinde statul în vederea diminuării deficitului. Nu în ultimul rând, trebuie amintit că o asemenea evaluare nu se restrânge doar la efectele unui singur act normativ, ci are o perspectivă de ansamblu a situaţiei bugetare. Potrivit art. 126 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, toate aceste evaluări revin competenţei Comisiei şi Consiliului. Prin urmare, Curtea Constituţională este lipsită atât de competenţa necesară unei asemenea analize, cât şi de instrumentele necesare unei asemenea evaluări.