Decizia CCR nr. 752/2016Punctul 21

CCR · decizie de neconstituționalitate · 13.12.2016 · dosar 2.300/88/2014
Punctul 21
21. Cât priveşte modalitatea în care statutul special al funcţionarilor publici ar putea influenţa în mod concret opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte reglementarea condiţiilor de suspendare de drept a raporturilor de muncă, dând dispoziţiilor art. 118 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 un caracter rezonabil şi proporţional cu obiectivul urmărit, Curtea consideră că punctul de plecare al acestei analize trebuie să îl constituie însăşi modalitatea specifică prin care funcţia publică îşi realizează obiectivele sale, respectiv exercitarea prerogativelor de putere publică [art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999]. Aceasta presupune „a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora; c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare realizării şi implementării politicilor publice, precum şi a documentaţiei necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice; d) consilierea, controlul şi auditul public intern; e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare; f) colectarea creanţelor bugetare; g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; şi h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice.“ [art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999]. Semnificaţia exerciţiului puterii publice, prin care administraţia publică centrală sau locală reuşeşte să impună interesul public, general, în faţa celui particular, cere ca, alături de reglementarea unor drepturi şi garanţii specifice pentru funcţionarii publici, să fie prevăzute şi obligaţii corelative, care vizează în primul rând asigurarea calităţii actului de administraţie. În acest sens, Legea nr. 188/1999 prevede că scopul său este acela de a asigura un „serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală“ [art. 1 alin. (2) ]. ...
Sursa oficială ↗