Decizia CCR nr. 763/2016Paragraful 13

10. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală, invocată din oficiu, observă că motivele de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, opţiunea legiuitorului de a da în competenţa judecătorului de cameră preliminară soluţionarea propunerii procurorului de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării cauzei. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu este inadmisibilă, întrucât din motivarea sa reiese că instanţa tinde la modificarea cadrului legislativ în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pe de altă parte, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu este inadmisibilă în raport cu art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, în plângerea formulată, petentele contestă legalitatea unei ordonanţe de clasare ce a fost motivată pe împrejurarea că fapta de abuz în serviciu nu există, întrucât procurorul nu are obligaţia, ci numai posibilitatea de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu cererea de desfiinţare a înscrisului. Or, din această perspectivă, nu prezintă relevanţă, în soluţionarea plângerii, dacă procedura pe care trebuie să o urmeze procurorul este cea penală sau cea civilă, ci doar aspectul dacă acesta are obligaţia sau doar facultatea de a face aplicarea prevederilor art. 549^1 din Codul de procedură penală şi de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare a înscrisului atunci când dispune prin ordonanţă clasarea cauzei.