Decizia CCR nr. 744/2016Paragraful 18

15. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată prin raportare la criticile formulate. Din examinarea comparativă a situaţiilor ce justifică luarea măsurii arestării preventive, pe de o parte, şi a scopurilor generale ale măsurilor preventive menţionate în art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe de altă parte, observă că primele se circumscriu ultimelor, constituind o particularizare a lor. Astfel, scopului general al măsurilor preventive, constând în "asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal", i se circumscriu următoarele situaţii prevăzute de art. 223 din Codul de procedură penală care, odată dovedite, justifică măsura arestării preventive: (i) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală]; (ii) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta [art. 223 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală]; (iii) privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică [art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală]. Consideră că, deşi nu beneficiază de o definiţie legală, sintagma "buna desfăşurare a procesului penal" are un sens clar, neechivoc. Situaţia pe care o descrie presupune asigurarea condiţiilor necesare pentru realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor procesuale ale participanţilor la proces conform principiului legalităţii şi în vederea aflării adevărului în cauza penală.