Decizia CCR nr. 744/2016Paragraful 31

27. Întrucât obiectul cauzelor în care au fost invocate prezentele excepţii de neconstituţionalitate îl constituie cereri de revocare a măsurilor preventive a controlului judiciar, respectiv a arestului preventiv, formulate de inculpaţii - autori ai excepţiilor, Curtea reţine că, pentru luarea măsurii controlului judiciar, art. 211 din Codul de procedură penală face trimitere la scopul şi condiţiile reglementate în art. 202 alin. (1) al aceluiaşi act normativ, iar, în cazul arestării preventive, condiţiile generale prevăzute de lege pentru oricare dintre măsurile preventive se completează cu condiţiile speciale şi cazurile de aplicare a acestei măsuri prevăzute în art. 223 din Codul de procedură penală, respectiv condiţia ca suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune, să rezulte din probe [art. 223 alin. (1) ]; inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte [art. 223 alin. (1) lit. a) ]; inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament [art. 223 alin. (1) lit. b) ]; inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta [art. 223 alin. (1) lit. c) ]; există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni [art. 223 alin. (1) lit. d) ], potrivit doctrinei, aceste din urmă patru cazuri de arestare preventivă dând conţinut scopului generic al măsurilor preventive, reglementat în art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv acela de asigurare a bunei desfăşurări a procesului penal. Un alt caz de arestare preventivă este cel reglementat în art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, acesta fiind fundamentat pe necesitatea de a-l priva pe inculpat de libertate pentru a preîntâmpina un pericol pe care lăsarea sa în libertate l-ar genera pentru ordinea publică.