Decizia CCR nr. 750/2016Paragraful 5

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată. În acest sens, arată că recunoaşterea învinuirii trebuie realizată personal de către inculpat, având în vedere consecinţele acestei opţiuni, totodată fiind necesar ca judecătorul să aprecieze, în mod nemijlocit, dacă inculpatul este în deplină cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte opţiunea sa, dacă este exprimată în mod liber şi fără presiuni. Reţine că necesitatea prezenţei inculpatului se deduce din normele procesual penale criticate care prevăd că, după luarea consimţământului inculpatului, se procedează la ascultarea sa. Arată că, dat fiind raţiunea acestei proceduri, respectiv soluţionarea cu celeritate şi într-un termen rezonabil a cauzei, recunoaşterea învinuirii la sfârşitul cercetării judecătoreşti ar lipsi de eficienţă această instituţie.