Decizia CCR nr. 750/2016Paragraful 21

15. Potrivit art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Astfel, Curtea observă că inculpatul îşi poate manifesta voinţa de a fi judecat în procedura simplificată la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită şi cauza se află în stare de judecată, după citirea actului de sesizare, la acest moment fiind depăşită faza camerei preliminare în care s-a stabilit deja că instanţa este competentă să judece cauza şi este legal sesizată; de asemenea, nu se mai pot invoca neregularităţi cu privire la administrarea probelor şi efectuarea actelor de către organele de urmărire penală, fiind reţinute probele care au trecut testul loialităţii şi care stau la baza acuzării. Curtea observă că citirea actului de sesizare şi aducerea la cunoştinţă a învinuirii inculpatului, a drepturilor acestuia sunt plasate astfel în etapa preliminară începerii cercetării judecătoreşti - citirea actului de sesizare nu mai reprezintă actul prin care se marchează începerea cercetării judecătoreşti -, când părţilor, aşadar şi inculpatului, şi persoanei vătămate le sunt aduse la cunoştinţă limitele judecăţii şi drepturile lor procesuale. Curtea reţine că, în acest mod, inculpatul va pleda pentru vinovăţie după ce i s-a adus la cunoştinţă în concret acuzaţia, momentul alegerii de către inculpat a procedurii în care doreşte să fie judecat plasându-se însă înainte de începerea cercetării judecătoreşti.