Decizia CCR nr. 725/2016Punctul 7

7. Reprezentantul Ministerului Public arată că autorilor excepţiei de neconstituţionalitate le-a fost imputată săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 342 alin. (6) din Codul penal referitoare la nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă. Astfel, infracţiunea este rezultatul încălcării obligaţiei pe care deţinătorii de arme o au, potrivit art. 30 din Legea nr. 295/2004. Deţinătorul de arme este obligat, ca în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la cunoştinţă măsura anulării permisului de port armă, să depună armele la un armurier autorizat, în vederea înstrăinării sau depozitării. În continuare arată că anularea permisului de port armă intervine atunci când deţinătorul permisului nu se prezintă la autoritatea competentă înainte de expirarea valabilităţii acestui permis, pentru a-i fi prelungită această valabilitate. Neprezentarea la acesta conduce la anularea permisului de armă, măsură care se comunică titularului permisului, care, astfel, ia la cunoştinţă că trebuie să depună arma, în termen de 10 zile, la armurierul autorizat. Se observă o succesiune a momentelor şi a obligaţiilor pe care le are o persoană care desfăşoară o activitate cu risc permis şi normat, fără a se ajunge, în mod automat, la confiscarea proprietăţii. În continuare, referitor la posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra proporţionalităţii măsurii confiscării, arată că portul de armă este o activitate cu risc normat. Astfel, în societate există anumite activităţi care sunt riscante, însă, pentru o serie de considerente de ordin util, ele sunt permise, dar numai într-un cadru strict reglementat, care să minimizeze riscul sau pericolul. Respectarea cadrului normat conduce în afara riscului, pe când excederea cadrului normat creează riscul. În situaţia confiscării speciale a armelor există o prezumţie legală a existenţei pericolului pentru că s-a excedat cadrul normat al activităţii periculoase. Aşadar, în acest caz, legiuitorul este cel care a evaluat, ab initio, riscul şi a creat mecanismul de activare a stării de pericol, şi anume depăşirea cadrului normat. Având în vedere că starea de pericol este prezumată de către legiuitor, judecătorul trebuie să analizeze doar dacă bunurile respective se încadrează în categoriile prescrise de art. 112 din Codul penal. În ceea ce priveşte momentul până la care se poate introduce o solicitare de confiscare a armelor, arată că, în această materie, sunt incidente dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală care reglementează aceste aspecte, întrun mod clar. În ceea ce priveşte prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie, arată că, în categoria bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi incluse şi acele bunuri care, în urma unei activităţi ilicite dobândesc un statut pe care altfel nu l-ar fi avut, cum este şi cazul din speţa dedusă controlului de constituţionalitate. Astfel, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se impune respingerea acesteia, în consecinţă. ...