Decizia CCR nr. 722/2016Paragraful 18

15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens reţine că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac constituie reguli de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Potrivit art. 129 alin. (2) din Constituţie, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii. Reaminteşte că jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale este în sensul că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte. Apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile constituţionale ale art. 21, câtă vreme acestea nu împiedică părţile interesate să apeleze la o instanţă de judecată care să se bucure de jurisdicţie deplină, adică să analizeze cauza atât în ceea ce priveşte aspectele de fapt, cât şi cele de drept, nici nu limitează dreptul acestora de a fi apărate, de a promova căile ordinare de atac prevăzute de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta, putând să se prevaleze de toate garanţiile procesuale specifice unui proces echitabil. Consideră că motivele invocate de autoarea excepţiei - respectiv pretinsa invocare de către reprezentantul Ministerului Public a împrejurării că doar hotărârile definitive care evocă fondul ar fi supuse revizuirii -, sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii, astfel încât acestea nu constituie motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate.