Decizia CCR nr. 703/2016Punctul 39

39. Astfel, „prejudiciul estetic grav“ sau „sluţirea“ (termen prevăzut de art. 182 alin. 2 teza a IV-a din Codul penal din 1969) reprezintă modificarea morfologică sau estetică a aspectului fizic natural al persoanei, de natură a-i crea un prejudiciu fizic real şi evident, independent de posibilitatea - lipsită de certitudine - de ameliorare prin metode chirurgicale şi de durată. Aşa fiind, Curtea constată că înfăţişarea fizică a persoanei se constituie într-un drept subiectiv care poate fi atins când se comite infracţiunea de vătămare corporală, iar când repararea nu mai poate avea loc pe cale naturală, individul afectat percepe desfigurarea ca fiind cauza suferinţelor sale psihice, conştientizând nu numai infirmitatea, ci şi consecinţele acesteia, respectiv compasiunea sau dezgustul celor cu care vine în contact, ceea ce duce la retrăirea evenimentelor cauzale. ...