Decizia CCR nr. 701/2016Punctul 6

6. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141^1 din Codul penal din 1969 şi art. 187 din Codul penal, se arată că autorul susţine că textele sunt neclare, întrucât nu se ştie dacă variantele sau formele agravate sau atenuate ale unei infracţiuni trebuie luate sau sunt luate în considerare la stabilirea noţiunii de „pedeapsă prevăzută de legea penală“. Or, dimpotrivă, există o jurisprudenţă constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi textele sunt destul de clare cu privire la ceea ce constituie variantă atenuată sau agravată a infracţiunii şi ceea ce constituie circumstanţe de agravare sau atenuare. Bunăoară, toate cauzele de reducere a pedepsei pentru denunţarea unei infracţiuni sau pentru plata unui prejudiciu sunt în mod evident circumstanţe. Variantele infracţiunii sunt prevăzute, de obicei, la textele din partea specială a Codul penal care reglementează infracţiunile respective sau la un grup de texte. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că prevederile art. 308 din Codul penal reprezintă o variantă atenuată a infracţiunii de delapidare prevăzute de art. 295 din Codul penal. Prin urmare, textele sunt destul de uşor de interpretat şi este destul de uşor de stabilit ce anume constituie variantă agravată sau atenuată şi ce anume constituie circumstanţe atenuante sau agravante. ...