Decizia CCR nr. 697/2016Paragraful 35

30. De altfel, Curtea reţine că, prin Hotărârea din 19 iulie 2016, pronunţată în Cauza Călin şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin atingerea adusă dreptului la respectarea vieţii private a petenţilor ca urmare a imposibilităţii acestora de a-şi stabili filiaţia faţă de tată în condiţiile existenţei în legislaţia internă a unui termen de prescripţie, în interiorul căruia aceştia nu aveau capacitatea juridică de a acţiona. În acest sens, Curtea Europeană a considerat că, în principiu, o perioadă de un an, astfel cum era prevăzută în legislaţia românească, nu este nerezonabilă din punct de vedere al duratei sale. Cu toate acestea, dies a quo pune probleme, deoarece nu permite copilului să contracareze lipsa de acţiune a mamei sau a reprezentantului legal din timpul minorităţii sale. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea unui termen de prescripţie, aşa cum acesta îşi produce efectele în sistemul românesc, a limitat dreptul părţilor interesate de a iniţia o acţiune în stabilirea paternităţii până la punctul de a stinge acest drept (paragraful 98).