Decizia CCR nr. 710/2016Paragraful 24

21. Titlul II din cartea V a Codului de procedură civilă, intitulat "Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului", în care este reglementat regimul juridic al bunurilor mobile urmăribile, are ca premisă răspunderea nelimitată a debitorului, cu toate bunurile. Potrivit art. 1.518 din Codul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, debitorul răspunde personal de îndeplinirea obligaţiilor sale; răspunderea debitorului poate fi limitată numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Regula este aceea că bunurile mobile, în cadrul cărora sunt incluse veniturile băneşti, sunt urmăribile şi pot fi supuse executării silite. Deşi art. 629 din Codul de procedură civilă vorbeşte despre bunuri care, "potrivit legii, sunt urmăribile", legiuitorul nu realizează o enumerare a acestora, ci, din contră, stabileşte bunurile care, potrivit legii, "nu se pot urmări". Aşadar, debitorul va trebui să îl încunoştinţeze pe executor în legătură cu caracterul neurmăribil al unui anumit bun, indicând şi motivul exceptării de la urmărire.