Decizia CCR nr. 710/2016Paragraful 23

20. Deşi executarea silită poate avea loc simultan şi în oricare dintre forme, veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor şi numai dacă sunt urmăribile (art. 629 din Codul de procedură civilă). Textul vine să apere drepturile debitorului care ar putea fi pus în situaţia de a-i fi urmărite simultan bunuri şi venituri care, cumulate, depăşesc cu mult valoarea creanţei. Legea lasă executorului o marjă de apreciere cu privire la stabilirea bunurilor şi veniturilor a căror urmărire este necesară şi suficientă pentru realizarea creanţei. Oricum, debitorul nemulţumit de urmărirea simultană a unor bunuri şi venituri cu o valoare net superioară creanţei executate poate formula contestaţie la executare. Art. 727 din Codul de procedură civilă indică bunurile mobile care nu pot fi urmărite silit, iar art. 728 din cod stabileşte bunurile care pot fi urmărite doar pentru executarea anumitor obligaţii, respectiv doar în lipsa altor bunuri urmăribile şi în anumite condiţii. Bunurile imobile care pot fi urmărite şi limitele în care poate fi realizată urmărirea sunt stabilite în art. 813-818 din cod, în vreme ce limitele urmăririi veniturilor băneşti sunt expres tratate în art. 729 al aceluiaşi act normativ. Bunurile care au un regim special de circulaţie pot fi urmărite silit doar cu respectarea regimului special prescris prin lege. De asemenea, potrivit art. 224 din Codul de procedură fiscală, impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii de executare silită. În ceea ce priveşte domeniul de aplicare relativ la sfera persoanelor, regula este aceea că executarea silită poate fi pornită împotriva oricărei persoane fizice sau persoane juridice, de drept public sau de drept privat. Excepţia de la regulă este de strictă interpretare şi se referă la persoanele care beneficiază de imunitate de executare, care este o parte a imunităţii de jurisdicţie şi trebuie să fie expres prevăzută de lege. Potrivit art. 631 alin. (1) din Codul de procedură civilă, oricine poate fi debitor, dar aceasta nu înseamnă că toate persoanele au calitatea de debitor raportat la un anumit titlu executoriu. Cu alte cuvinte, în cazul încălcării obligaţiilor legale generale de a nu face, procesul şi executarea silită se desfăşoară doar în contradictoriu cu persoana sau persoanele care au încălcat obligaţia negativă. Executarea silită se efectuează împotriva debitorului concret dintr-un anumit titlu executoriu.