Decizia CCR nr. 695/2016Paragraful 12

9. În ceea ce priveşte înfrângerea art. 44 din Constituţie apreciază că trebuie analizate efectele acestui act normativ asupra patrimoniului creditorului întrucât, prin limitările impuse de Legea nr. 77/2016, creditorul este lipsit de unul din atributele dreptului său de proprietate, şi anume dreptul de dispoziţie. Susţine că prin Legea nr. 77/2016 legiuitorul nu face niciun fel de distincţie între creanţele născute şi creanţele viitoare, împrejurare ce este de natură a aduce atingere art. 15 şi art. 44 din Constituţie. Astfel, legiuitorul modifică raportul juridic, în ceea ce priveşte modalitatea de restituire a bunului ipotecat, modificând drepturile şi libertăţile părţilor din contract. Susţine că debitorii nu vor da niciodată în plată un bun imobil care să aibă aceeaşi valoare cu suma datorată, întrucât dacă imobilul va avea o valoare mai mare decât suma datorată băncii, aceştia vor vinde imobilul pe piaţa liberă, vor achita creditul restant către bancă şi vor încasa restul de sumă. În acest context arată că imobilele care ajung la bănci sunt, de cele mai multe ori, subevaluate, iar banca va fi întotdeauna păgubită pentru că nu îşi va recupera niciodată sumele care reprezintă contravaloarea prestaţiilor efectuate. Aşa fiind, pentru argumentele expuse, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.