Decizia CCR nr. 749/2017Punctul 46

46. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.058D/2017, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, instanța de judecată apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, dat fiind faptul că, prin întregul mecanism instituit de Legea nr. 77/2016, de stingere a tuturor datoriilor debitorului, prin trecerea bunului ipotecat în proprietatea creditorului, fără a se ține cont de suma care a mai rămas de restituit și de valoarea de circulație a bunului, se aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale. Astfel, în situația premisă reglementată de lege, creditorul este titularul unui drept de a obține o sumă de bani de la debitor, în baza unei convenții încheiate cu acesta. Prin intrarea în vigoare a legii criticate, dreptul creditorului este plafonat de legiuitor la valoarea de circulație a bunului ipotecat, la care se adaugă sumele deja plătite de debitor. Or, prin faptul că legea se aplică indiferent de valoarea sumei rămase de plătit și indiferent de valoarea bunului ipotecat, se poate ajunge la situația în care creditorul suportă o pierdere considerabilă, cauzată de eventuala diferență dintre suma rămasă de recuperat de la debitor și valoarea imobilului ipotecat. Această ingerință în drepturile creditorului respectă exigențele constituționale, deoarece este prevăzută de o lege accesibilă și previzibilă. În schimb, în ceea ce privește scopul legitim, de utilitate publică, al legii, nu reiese din cuprinsul actului normativ că acesta se adresează doar debitorilor aflați în dificultate financiară, pentru ajutorarea cărora s-ar justifica o intervenție, în anumite limite, a legiuitorului, ci legea poate fi folosită de debitor independent de situația sa patrimonială, fiind suficient să aibă în derulare un contract de credit dintre cele prevăzute de lege. Or, deși situația financiară precară a anumitor persoane poate justifica un ajutor din partea statului, în cazul Legii nr. 77/2016 nu reiese în niciun fel din textul acesteia că s-ar adresa persoanelor respective. Din contră, existența unui asemenea scop de utilitate publică a legii nu poate fi susținută atât timp cât în aplicarea legii starea patrimonială a debitorului nu prezintă relevanță. În plus, ingerința instituită de lege în drepturile creditorului este disproporționată, atât timp cât stingerea forțată a creanței, reglementată de Legea nr. 77/2016, nu este însoțită de garanția acordării unei compensații adecvate. Faptul că în proprietatea creditorului intră un bun imobil nu constituie în sine o garanție suficientă a acordării justei despăgubiri, atât timp cât creanța se stinge indiferent de valoarea bunului, adică indiferent de valoarea compensației, oricât de mică ar fi aceasta în comparație cu valoarea creanței. Pe de altă parte, instanța de judecată apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție și nici principiului securității raporturilor juridice, deoarece stingerea creanței este un eveniment viitor, care încă nu s-a produs, legiuitorul putând interveni, prin urmare, pentru reglementarea condițiilor în care evenimentul respectiv poate surveni. De asemenea, prin Legea nr. 77/2016 nu se intervine în conținutul contractului de credit, ci doar se reglementează în favoarea debitorului un nou mod de stingere a obligației, o dare în plată sui generis, care este un efect viitor al unei situații trecute. Astfel, nu simpla reglementare a unui nou mod de stingere a obligației aduce atingere dispozițiilor constituționale, ci maniera în care stingerea obligației este reglementată, fără instituirea unor garanții ale acordării unei compensații juste în favoarea creditorului. ...