Decizia CCR nr. 691/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se susţine că sensul sintagmei "persoană supravegheată" rezultă, în mod evident, din interpretarea dispoziţiilor legale care reglementează instituţia amânării aplicării pedepsei, respectiv din interpretarea art. 83 şi art. 89 din Codul penal, fiind evident că este avută în vedere persoana supusă unor măsuri de supraveghere impuse de instanţă odată cu pronunţarea soluţiei amânării aplicării pedepsei. Mai mult, conform art. 403 alin. (2) din Codul de procedură penală, instanţa este obligată ca, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti, să menţioneze pedeapsa penală stabilită, a cărei aplicare se amână, precum obligaţiile şi măsurile de supraveghere impuse, conform art. 85 din Codul penal, persoanei condamnate. De asemenea, persoanei condamnate îi sunt aduse la cunoştinţă consecinţele nerespectării obligaţiilor şi măsurilor anterior menţionate şi ale săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului impus de instanţă. Se conchide că, având în vedere dispoziţiile legale anterior referite, în cadrul procesului penal, se cunoaşte care este persoana supusă supravegherii, motiv pentru care textul criticat respectă exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.