Decizia CCR nr. 631/2016Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că "aplicarea amenzii se face de către instanţă, în sarcina executorului judecătoresc care nu este parte în dosar, deci se realizează fără citare şi fără a exista posibilitatea executorului judecătoresc de a-şi exprima poziţia", împrejurare ce aduce atingere principiului contradictorialităţii. De asemenea, arată că încheierea dată cu ocazia reexaminării este definitivă, reexaminarea fiind deci prima şi singura cale de atac împotriva încheierii de stabilire a amenzii, ceea ce contravine Legii fundamentale. Autorul excepţiei susţine, totodată că, întrucât amenda aplicată de către instanţă este un act de natură contravenţională, având în vedere efectele acesteia, devin aplicabile prin analogie reglementările privind amenzile contravenţionale. În acest context, apreciază ca fiind relevantă Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi s-a constatat că eliminarea căii de atac a recursului este neconstituţională.