Decizia CCR nr. 632/2016Paragraful 25

21. Analizând, în continuare, prevederile constituţionale cuprinse în secţiunea 1 - Instanţele judecătoreşti, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". Faţă de aceste dispoziţii, rezultă că numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are statut constituţional, celelalte instanţe judecătoreşti urmând a fi stabilite prin lege. În aplicarea textului constituţional de referinţă, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005 prevede în art. 2 alin. (2) că instanţele judecătoreşti sunt "a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii". Faţă de circumstanţierea realizată de normele constituţionale de referinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanţele judecătoreşti mai sus enumerate. Aşa cum Curtea a subliniat, alta ar fi fost situaţia dacă art. 146 lit. d) din Constituţie s-ar fi referit la "instanţă", deoarece această noţiune este folosită, atât de legiuitor, cât şi de doctrină, în sensul larg, incluzând şi alte organe de jurisdicţie. Textul constituţional se referă însă la "instanţe judecătoreşti", care sunt expres şi limitativ stabilite de lege, şi deci nu este posibil ca sfera lor să fie extinsă prin analogie (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. II/1995).