Decizia CCR nr. 624/2016Paragraful 17

15. În ceea ce priveşte renunţarea voluntară la titlul de doctor, Guvernul arată că prin menţinerea efectelor unor drepturi născute ca urmare a săvârşirii unor fapte ilicite, ca urmare a simplei retrageri a titlului de doctor în urma "renunţării" titularului, se creează o situaţie de discriminare în cadrul categoriei persoanelor selectate pentru realizarea anumitor lucrări de cercetare ori pentru ocuparea anumitor posturi pentru care cerinţa de calificare era deţinerea titlului de doctor, între persoanele care au dobândit în mod licit acest titlu şi persoanele care l-au obţinut ilicit. Urmarea firească a "renunţării" ar trebui să fie declanşarea unei cercetări în urma căreia să se constate situaţia juridică a motivelor de renunţare şi, în măsura în care acestea constituie fapte ilicite, să se iniţieze demersurile pentru anularea titlului pe calea instanţei administrative, împreună cu toate actele subsecvente care au survenit ulterior, pentru înlăturarea tuturor efectelor produse, potrivit principiului repunerii în situaţia anterioară emiterii actului anulat. Folosirea fără drept şi fără indicarea sursei a operei create anterior de un alt autor reprezintă, fără îndoială, o încălcare a dreptului de autor al autorului a cărui operă intelectuală este astfel introdusă în lucrarea ulterioară. Or, dreptul de autor este un drept de proprietate, astfel că folosirea fără autorizare şi fără indicarea sursei a operei unei persoane încalcă dreptul de proprietate al acesteia. Prin raportare la aceste elemente, reglementarea care face obiect al sesizării de neconstituţionalitate este contrară art. 44 alin. (1) din Constituţie. Efectul care va fi provocat de posibilitatea ca autorul unui plagiat să renunţe singur la rezultatul acţiunilor sale va fi contrar interesului protejării dreptului de proprietate al autorului operei. Este ca şi cum s-ar permite autorului unui furt oarecare să scape nepedepsit prin simplul fapt al abandonării bunurilor furate. O astfel de situaţie nu repară atingerea dreptului de proprietate al autorului iniţial, în condiţiile în care plagiatul poate avea şi consecinţe în plan material, de exemplu prin faptul că opera care preia fără drept pasaje din lucrarea altui autor va fi comercializată, cu consecinţa unor vânzări mai reduse pentru opera iniţială. Posibilitatea ca autorul unei încălcări a unui drept de proprietate intelectuală să scape nesancţionat este şi inacceptabilă din punct de vedere social, încurajând astfel de fapte şi neasigurând efectul preventiv care rezultă din retragerea titlului de doctor ca şi sancţiune pentru fapta săvârşită. Or, în condiţiile în care legea care face obiect al sesizării de neconstituţionalitate prevede retragerea titlului de doctor ca sancţiune pentru nerespectarea standardelor prevăzute pentru elaborarea ei, inclusiv pentru plagiat, sancţiunea nu îşi va atinge vreodată efectul dacă o eventuală acţiune întreprinsă pentru sancţionarea unui plagiat va fi lăsată fără obiect prin renunţarea celui care a plagiat la titlul obţinut prin astfel de metode.