Decizia CCR nr. 110/2016Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii şi cel al securităţii juridice, întrucât se aplică şi litigiilor deduse judecăţii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, care au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării iniţiale a instanţei de judecată. Textele de lege criticate contravin şi principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, ca urmare a stabilirii prin lege a unor termene diferite de soluţionare, creând inegalităţi între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi ale ţării. Se susţine că textele de lege criticate nesocotesc şi dreptul de acces liber la justiţie, care este permis subiectelor de drept doar după lungi perioade de timp şi în mod discriminatoriu, respectiv după împlinirea termenelor prevăzute de acestea. În ce priveşte prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) -(4) din Legea nr. 165/2013 sunt criticate de unul dintre autorii excepţiei - intimatul-intervenient Nicolae Cocoşi - în calitate de cesionar al drepturilor consacrate prin Legea nr. 10/2001, arătând, în acest sens, că transmisiunile acestor drepturi, realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-au făcut în considerarea principiului reparării şi despăgubirii în integralitate. Arată că persoanele care au dobândit drepturi prin acte juridice de înstrăinare în temeiul legii vechi sunt tratate diferit de legea nouă, care le împarte în două categorii, şi anume cei care au obţinut măsurile reparatorii pe care autorii lor au dorit şi au avut dreptul să le înstrăineze şi cei care nu au reuşit să obţină măsurile reparatorii cuvenite autorilor lor, doar pentru că dreptul de petiţionare al autorilor lor a fost încălcat de către autorităţile chemate să îl respecte. Dobânditorii drepturilor care au avut neşansa de a fi surprinşi de apariţia noii legi nu mai pot beneficia de aceleaşi măsuri reparatorii bazate pe principiul restituirii în natură de care ar fi trebuit să beneficieze autorii lor în lipsa încheierii actelor de înstrăinare, chiar dacă aceste acte nu aduc atingere vreunui interes general social-economic. Se mai susţine că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nesocotesc libertatea de a dispune de dreptul de proprietate, limitând această posibilitate la 15% din dreptul de proprietate. Limitarea instituită echivalează cu o expropriere lipsită de o cauză de utilitate publică, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Apreciază că textul menţionat nesocoteşte prezumţia dobândirii licite a averii, confiscând din patrimoniul dobânditorilor procentul de 85% din drepturile stabilite prin Legea nr. 10/2001, procent care, în lipsa transmisiunilor, ar fi trebuit să intre în patrimoniul persoanelor îndreptăţite, beneficiari ai acestei legi. Dar, pentru că aceştia au înţeles să dispună liber de dreptul lor, Legea nr. 165/2013 a instituit principiul îmbogăţirii fără justă cauză a statului.