Decizia CCR nr. 601/2014Paragraful 14

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 au caracter retroactiv, încălcând şi principiul securităţii juridice, întrucât obligă persoanele care au formulat cereri de chemare în judecată în condiţiile şi în termenele stabilite de Legea nr. 10/2001 să se supună noii ordini de drept intervenite ulterior şi anulându-le orice drept câştigat şi născut sub imperiul vechii reglementări. Textele de lege criticate contravin şi principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, creând inegalităţi între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi ale ţării. Se susţine că textele de lege criticate nesocotesc şi dreptul de acces liber la justiţie, acesta fiind permis subiectelor de drept doar după lungi perioade de timp şi în mod discriminatoriu, respectiv după scurgerea unui termen de 6 luni calculat din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24 şi 36 de luni. În ce priveşte prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2) -(4) din Legea nr. 165/2013 se arată că transmisiunile acestor drepturi, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, s-au făcut în considerarea principiului reparării şi despăgubirii în integralitate, astfel că persoanele care au dobândit drepturi prin acte juridice de înstrăinare în temeiul legii vechi sunt tratate diferit de legea nouă. Se susţine că dreptul de proprietate este grav afectat de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care nesocotesc libertatea de a dispune de acesta, limitându-l la procentul de 15% din dreptul de proprietate. Se arată că, de vreme ce înstrăinarea drepturilor de care beneficiază persoanele care şi-au afirmat dreptul de proprietate în temeiul legilor de restituire a bunurilor preluate abuziv a fost determinată de un interes exclusiv privat, fără a aduce atingere vreunui interes social general, limitarea acestor drepturi prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013 echivalează cu o expropriere lipsită de o cauză de utilitate publică, fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Apreciază că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nesocoteşte prezumţia dobândirii licite a averii, confiscând din patrimoniul dobânditorilor procentul de 85% din drepturile stabilite prin Legea nr. 10/2001, procent care, în lipsa cesiunilor, ar fi trebuit să intre în patrimoniul persoanelor îndreptăţite, beneficiari ai acestei legi.