Decizia CCR nr. 616/2016Paragraful 24

17. În ceea ce priveşte criticile formulate în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 138 alin. (5) , potrivit cărora "Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare", Curtea observă mai întâi că, indicând în partea introductivă a sesizării, soluţiile legislative criticate, autorul le extrage din contextul reglementărilor unde sunt cuprinse, ceea ce este de natură să determine un caracter incomplet şi alt sens al acestora. Astfel, se arată că s-a aprobat ca: "Ministerul Sănătăţii, ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie să poată acorda personalului medical de specialitate stimulente financiare lunare în limita a două salarii minime brute pe ţară", ceea ce corespunde primei teze a art. 193 alin. (61) din Legea nr. 95/2006, introdus prin art. I pct. 1 din legea criticată, fără a se menţiona teza finală aceluiaşi text, care statuează astfel: "a căror finanţare este asigurată din veniturile proprii ale acestora, în limita bugetului aprobat." De asemenea, se arată că s-a aprobat ca "autorităţile administraţiei publice locale să poată acorda personalului medical şi de specialitate din spitalele publice din reţeaua sanitară proprie stimulente financiare lunare, în limita a două salarii minime brute pe ţară", ceea ce corespunde primei teze a art. 199 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, modificat prin art. I pct. 2 din legea criticată, fără a se menţiona teza finală aceluiaşi text, care statuează astfel: "în baza hotărârii autorităţilor deliberative ale autorităţilor administraţiei publice locale, în limita bugetului aprobat". Critica formulată este aceea că, prin neindicarea surselor de finanţare pentru stimulentele financiare la care textele se referă, se încalcă prevederile art. 138 alin. (5) din Constituţie, astfel cum au fost interpretate într-o bogată jurisprudenţă a Curţii Constituţionale.