Decizia CCR nr. 609/2016Paragraful 9

6. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază, în primul rând, că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată, nefiind indicate susţineri cu privire la încălcarea normelor constituţionale invocate. În al doilea rând, instanţa reţine că autoarele excepţiei consideră neconstituţional însuşi dreptul de servitute legală, în abstract, apreciind că orice drept de servitute legală ar anula un drept de proprietate privată. În acest sens, instanţa opinează că dreptul de servitute legală este un drept stabilit atât de legislaţia civilă, cât şi de legislaţia aplicabilă în alte materii şi nu poate duce la anularea proprietăţii, indiferent de titular, reprezentând o limită a dreptului stabilită prin lege. Instanţa mai apreciază că dreptul de servitute stabilit de dispoziţiile legale criticate se încadrează în dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (7) şi nu constituie o anulare a regulii stabilite de alin. (1) al aceleiaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Dreptul de proprietate privată nu trebuie considerat ca fiind absolut şi nelimitat în conţinutul sau în exercitarea lui, ci este limitat de dispoziţiile legale din diferite materii. Dreptul de servitute legală nu duce la anularea dreptului de proprietate privată, ci doar limitează acest drept.