Decizia CCR nr. 557/2016Paragraful 21

18. De asemenea, Curtea observă că, în materia insolvenţei ce face obiectul cauzei de faţă, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în virtutea prerogativelor sale constituţionale prevăzute la art. 126 alin. (3) din Constituţie, prin Decizia nr. 5 din 4 aprilie 2011 referitoare la examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind efectele admiterii recursului împotriva hotărârii prin care judecătorul-sindic respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, raportat la caracterul special al acestei proceduri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011. Aşadar, chiar înainte de introducerea în Legea nr. 85/2006 a prevederilor legale criticate prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Codului de procedură civilă, au fost analizate limitele rejudecării cauzei de către curtea de apel, în cazul modificării în totalitate a hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, divergenţa de jurisprudenţă fiind determinată de aprecierile diferite asupra aplicării dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă din 1865. Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. 2-4 din Codul de procedură civilă din 1865, curtea de apel, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei.