Decizia CCR nr. 556/2016Paragraful 25

19. Or, câtă vreme actuala reglementare din Codul de procedură penală a instituit numeroase garanţii în materia emiterii de către procuror, în cazuri urgente, a autorizaţiei de supraveghere tehnică, a confirmării acesteia de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, a modalităţilor de arhivare şi de distrugere şi câtă vreme partea interesată are posibilitatea de a ataca aceste probe în faţa unui organ jurisdicţional independent şi imparţial, respectiv a judecătorului de cameră preliminară, în condiţiile art. 282 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu se mai poate pune problema înfrângerii dreptului la viaţă intimă, familială şi privată ori a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este absolut, legiuitorul având libertatea de a reglementa anumite ingerinţe justificate de necesitatea instrucţiei penale, deoarece societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex.