Decizia CCR nr. 516/2016Paragraful 16

Antecontractul încheiat cu respectarea normelor legale, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, rămâne valabil, dar pentru transferul dreptului de proprietate, care este operaţiune juridică distinctă şi subsecventă, trebuie să se respecte normele juridice în materie de la data validării antecontractului, respectiv trebuie să respecte normele legii noi. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătoreşti definitive care are un efect constitutiv, nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligaţie de a face, antecontractul dând naştere unui drept de creanţă, nu unui drept real. Hotărârea judecătorească de validare a antecontractului nu recunoaşte un drept de proprietate preexistent al reclamantului, ci transferă un drept de proprietate din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamantului, ca urmare a admiterii acţiunii în realizare exercitate de către reclamant. Nici din perspectiva creării situaţiei discriminatorii între promitenţii-cumpărători care au obţinut executarea antecontractului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 şi promitenţii-cumpărători care doresc obţinerea executării ulterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat, criticile nu sunt fundamentate, aceste aspecte ţinând fie de diligenţa dobânditorului, fie de circumstanţele dobândirii dreptului de creanţă. Din aceleaşi considerente, nu se poate reţine nici diferenţa de tratament dintre promitenţii-vânzători care şi-au valorificat dreptul de creanţă astfel dobândit de bunăvoie şi cei care s-au văzut nevoiţi a apela la concursul justiţiei.