Decizia CCR nr. 520/2016Paragraful 21

17. De asemenea, Curtea constată că prin critica de neconstituţionalitate este vizată o omisiune legislativă, respectiv neconstituţionalitatea este dedusă prin necuprinderea în prevederile criticate a posibilităţii achitării unei taxe fixe (de 50 lei) şi în cazul căii de atac formulate împotriva hotărârii prin care cererea a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea şi completarea dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate. Or, verificarea omisiunii de reglementare, a caracterului incomplet al acesteia nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate, în condiţiile în care Parlamentul este, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, unica autoritate legiuitoare a ţării. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate.