Decizia CCR nr. 508/2016Paragraful 20

16. Astfel, Curtea reţine că măsura controlului judiciar - cu privire la care condiţiile şi procedura de luare, conţinutul şi durata sunt stabilite prin dispoziţiile art. 211-215^1 din Codul de procedură penală - este o măsură preventivă mai puţin restrictivă decât cea a controlului judiciar pe cauţiune, pentru care condiţiile de luare şi conţinutul cauţiunii sunt reglementate de art. 216 şi art. 217 din acelaşi cod, având în vedere că, din art. 216 alin. (3) din Codul de procedură penală reiese faptul că dispoziţiile art. 212-215^1 din cod se aplică în mod corespunzător cu privire la procedura de luare, conţinutul şi durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune. De altfel, art. 217 alin. (3) din Codul de procedură penală stabileşte expres că, pe perioada măsurii controlului judiciar pe cauţiune, inculpatul trebuie să respecte obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) [şi anume: a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat] şi i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2) [a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia; b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta; c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale; e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta; f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă; g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării; h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice; i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar; j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme; k) să nu emită cecuri], dispoziţiile art. 215 alin. (3) -(9) aplicându-se în mod corespunzător. Aceasta înseamnă că, din punct de vedere al conţinutului măsurii, controlul judiciar pe cauţiune implică referitor la inculpat aceeaşi sferă de obligaţii care se regăsesc şi la controlul judiciar, la care se adaugă obligaţia de a depune cauţiunea stabilită de organul judiciar.