Decizia CCR nr. 499/2016Paragraful 10

6. Judecătoria Răcari arată că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curţii Constituţionale, s-a stabilit cu titlu de principiu, în interpretarea şi aplicarea art. 21 din Constituţie, că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Apreciază că, prin limitarea dreptului inculpatului de a se adresa, în cursul urmăririi penale, cu plângere în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a dispus cu privire la solicitarea sa de modificare a conţinutului controlului judiciar se încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. În acelaşi timp, prin limitarea accesului inculpatului de a se adresa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu o plângere împotriva ordonanţei procurorului emise în baza art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală se realizează un tratament discriminator al inculpaţilor în funcţie de faza procesuală în care se află, fază procesuală care este determinată exclusiv de decizia organelor de urmărire penală. În acest sens, arată că, în cursul urmăririi penale, inculpatul împotriva căruia este luată măsura preventivă a controlului judiciar se poate adresa doar cu plângere împotriva actelor de urmărire penală şi a măsurilor la procurorul ierarhic superior, neavând deschisă calea plângerii la judecătorul de drepturi şi libertăţi. Pe de altă parte, inculpatul cu privire la care s-a dispus o soluţie de trimitere în judecată, fie că se află în camera preliminară, fie că se află în faza judecăţii, dacă se consideră nemulţumit de soluţionarea aceleiaşi cereri, are dreptul de a se adresa cu contestaţie împotriva încheierilor în baza art. 205 şi art. 206 din Codul de procedură penală. Apreciază că acest tratament discriminator apare ca fiind nejustificat, în virtutea interpretării date în jurisprudenţă noţiunii de "tribunal", dar şi în considerarea art. 126 din Constituţie. Prin urmare, apreciază că se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în raport de neprevederea expresă a unei căi de atac împotriva ordonanţei procurorului.