Decizia CCR nr. 500/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că motivul de incompatibilitate, reglementat în art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, formulat prin sintagma "există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată", este vag şi ambiguu, astfel încât generează confuzie, afectând principiul încrederii legitime care impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă. Arată că termenul de "suspiciune rezonabilă" este o inovaţie semantică a noului Cod de procedură penală, nedefinit prin textul de lege şi a cărui recurenţă este relativ mare (apare de mai mult de treizeci de ori în cuprinsul codului), fiind ataşat celor mai importante instituţii procesuale (de pildă, acţiunea penală, tehnicile speciale de supraveghere şi cercetare, măsurile preventive, începerea urmăririi penale). Susţine că, în cazul ataşării termenului precitat la instituţiile procesual penale menţionate, acesta formează un binom contextual cu sintagme a căror interpretare este lipsită de echivoc, în cazul instituţiei recuzării însă sintagma "suspiciune rezonabilă" formează un binom contextual cu o altă formulare lipsită de orice repere ori criterii de interpretare, respectiv "imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată", ambiguitatea generală a formulării dublându-se. Consideră că, în lipsa unei formulări mai clare a art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală - de maniera formulării situaţiilor de incompatibilitate - şi, în lipsa unor criterii predictibile care să orienteze judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de recuzare în demersul său de identificare a situaţiilor de afectare a imparţialităţii judecătorilor a căror recuzare se cere, aproape orice argument adus de justiţiabilul care cere recuzarea poate fi respins. Apreciază că golirea de eficienţă a dreptului la recuzare a judecătorului este de natură a submina dreptul fundamental la un proces echitabil.