Decizia CCR nr. 500/2016Paragraful 10

7. Judecătoria Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate formulate în legătură cu dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, invocă jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg potrivit căreia legea trebuie să fie accesibilă, clară şi previzibilă. Reţine că, prin prisma legislaţiei şi doctrinei procesual penale, "suspiciunea rezonabilă" reprezintă un standard juridic de apreciere a faptelor care permite încadrarea judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei într-o situaţie de incompatibilitate. Totodată, bănuiala trebuie să se bazeze pe fapte specifice şi articulabile, luate împreună cu concluzii raţionale confirmate de probe. Imparţialitatea judecătorului presupune ca acesta să fie echidistant, astfel că el nu va favoriza prin cuvânt sau faptă pe niciuna dintre părţi şi va urmări în permanenţă ca nicio parte să nu se simtă dezavantajată. În materie penală, neutralitatea judecătorului se rezumă doar la a împiedica orice dezechilibru procesual între părţi, el fiind cel care va hotărî modul de finalizare a procedurii. Observă că fiecare dintre termenii care compun sintagma "suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată" are o semnificaţie proprie, atent analizată în doctrină şi în jurisprudenţă, permiţând judecătorului chemat să soluţioneze o cerere de recuzare să deceleze criteriile pentru a determina, în concret, care dintre situaţiile reclamate de părţi se circumscriu cazului de incompatibilitate instituit de norma evocată.