Decizia CCR nr. 456/2016Paragraful 29

24. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, sintagma "procedură penală" din cuprinsul art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie trebuie interpretată având în vedere sfera noţiunilor de "acuzaţie în materie penală" şi "pedeapsă" la care fac trimitere art. 6 şi art. 7 din Convenţie. În vederea determinării înţelesului noţiunii de "acuzaţie în materie penală" instanţa europeană a stabilit trei criterii, denumite "criteriile Engel", arătând că pentru a putea reţine existenţa unei acuzaţii în materie penală în sensul Convenţiei, trebuie avute în vedere încadrarea juridică a infracţiunii în temeiul legislaţiei naţionale, natura infracţiunii şi severitatea pedepsei pe care persoana în cauză riscă să o suporte. S-a arătat, totodată, că ultimele două criterii sunt alternative, nefiind obligatorie îndeplinirea lor în mod cumulativ (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 1976, pronunţată în cauza Engel şi alţii împotriva Olandei). În ceea ce priveşte interzicerea, prin art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, a urmăririi penale sau a judecării unei persoane pentru aceeaşi "infracţiune", aceasta trebuie înţeleasă, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca având în vedere fapte identice sau care au fost, în mod esenţial aceleaşi, implicând aceeaşi persoană şi fiind indisolubil legale în timp şi în spaţiu. Astfel, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie interzice reînceperea unei proceduri penale după finalizarea ei printr-o decizie definitivă, care, conform legislaţiei naţionale, a dobândit autoritate de lucru judecat, atunci când părţile nu mai pot face apel la căi de atac suplimentare. Prin urmare, deciziile susceptibile de o cale de atac ordinară nu intră în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, însă, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, căile de atac extraordinare nu pot fi luate în calcul la stabilirea naturii definitive a unei decizii. (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 2014, pronunţată în cauza Glantz împotriva Finlandei, paragraful 48-55)