Decizia CCR nr. 126/2016Paragraful 55

48. Faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului precitată, Curtea reaminteşte că, prin Decizia nr. 506 din 30 iunie 2015, paragrafele 13-14, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015, a statuat că procedura reglementată de normele procesual penale ale art. 459 alin. (2) priveşte examinarea admisibilităţii exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept, deci nu vizează însăşi soluţionarea căii extraordinare de atac a revizuirii, instanţa neimplicându-se în niciun fel în judecata pe fond a unei acuzaţii în materie penală. Totodată, în aceeaşi decizie, Curtea a făcut referire la jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg, amintind, printre altele, Decizia din 6 mai 2003, pronunţată în Cauza Franz Fischer împotriva Austriei, Cererea nr. 27.569/02, potrivit căreia art. 6 din Convenţie nu se aplică unei proceduri care urmăreşte redeschiderea unei proceduri penale, întrucât persoana a cărei condamnare a intrat în puterea lucrului judecat şi care solicită o asemenea redeschidere nu este "acuzată de o infracţiune", în sensul art. 6 din Convenţie, ceea ce înseamnă că nu face obiectul unei "acuzaţii în materie penală". Aşadar, astfel cum a reţinut Curtea Constituţională în decizia precitată, în examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire nu poate fi pusă în discuţie existenţa unei acuzaţii în materie penală, întrucât instanţa verifică cererea de revizuire doar sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii şi termenul de introducere.