Decizia CCR nr. 467/2016Paragraful 78

4. Aşadar, Curtea a stabilit, de principiu, că încetarea mandatului unui membru al Biroului permanent, în speţă a preşedintelui Camerei, poate avea loc fie ca sancţiune juridică, fie ca sancţiune politică, ambele categorii de sancţiuni constituindu-se în motive de revocare din funcţie. Surprinzător, jurisprudenţa Curţii a cunoscut un reviriment implicit odată cu pronunţarea Deciziei nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012, în sensul că a admis că retragerea sprijinului politic - calificată în doctrină ca o "găselniţă", care sancţionează "lipsa de cuminţenie sau obedienţă" a membrului Biroului permanent faţă de partidul/grupul parlamentar care l-a propus în funcţie*1) - este cauză de "încetare de drept" a calităţii de membru în Biroul permanent, nemaifiind, aşadar, un motiv de revocare. De asemenea, prin Decizia nr. 1.631 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012, Curtea a considerat că revocarea exprimă numai o sancţiune juridică, pe când retragerea sprijinului politic este o sancţiune, implicit, politică. Tot în acest cadru, menţionăm faptul că, în doctrină, s-a apreciat că în cazul preşedintelui Camerei revocarea nu se poate întemeia pe retragerea sprijinului politic acordat la învestitură, acesta fiind incompatibil cu statutul de neutralitate şi imparţialitate al preşedintelui*2).