Decizia CCR nr. 468/2016Paragraful 33

26. Cu privire la constituţionalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006, care prevede că "Pierderea sprijinului politic de către deputat sau senator atrage de drept încetarea calităţii de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică", Curtea constată că problematica încetării mandatului preşedintelui unei Camere a Parlamentului, în speţă, a Senatului, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus a mai fost analizată de Curtea Constituţională. Curtea, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, a statuat că o asemenea critică de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât motivarea autorului sesizării porneşte de la o premisă eronată, respectiv de la o greşită interpretare şi aplicare a celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificaţia art. 64 din Constituţie. Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, că, "având în vedere că textul constituţional nu stabileşte alte distincţii decât cele cuprinse în art. 64, revocarea unui membru al Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotărî fie ca sancţiune juridică pentru încălcări grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovăţia acestuia în exercitarea atribuţiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus". Or, "ipoteza analizată de Curte în considerentele acestei decizii şi textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunţat privesc însă revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (preşedintele Senatului) cu titlu de sancţiune juridică, pentru încălcarea Constituţiei sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care la propus, iar nu ipoteza revocării ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raţionamentele desprinse din decizia menţionată, pe care autorul sesizării încearcă să le aplice fără distincţie în cauza de faţă, nu sunt aplicabile acestei din urmă situaţii, care se cantonează în sfera raporturilor dintre preşedintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus şi partidul din care acesta făcea parte. Ideea de neutralitate politică a preşedintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referă la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretată ca având semnificaţia unei independenţe faţă de partidul politic al cărui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcţie. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rămâne fără consecinţe juridice în ceea ce priveşte funcţia dobândită, funcţie eminamente politică. Aceste consecinţe juridice sunt prevăzute de art. 33 din Legea nr. 96/2006 şi constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcţii obţinute prin susţinere politică".