Decizia CCR nr. 444/2016Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005 - care prevăd că, în cazul în care, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, nu se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală -, arată că, potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 241/2005, expresia "organe competente" semnifică atât organele care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, cât şi organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare. Prin urmare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se poate constitui parte civilă chiar şi în lipsa unei evaluări proprii. În ceea ce priveşte natura juridică a termenului de minimum 3 zile prevăzut de dispoziţiile art. 91 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală - termen care se acordă de către instanţă, pentru pregătirea apărării, avocatului din oficiu desemnat să înlocuiască avocatul ales în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, iar avocatul ales lipseşte nejustificat la termenul de judecată, nu asigură substituirea sau refuză să efectueze apărarea, deşi a fost asigurată exercitarea tuturor drepturilor procesuale - consideră că această problemă ţine de interpretarea şi aplicarea legii, instanţa de judecată fiind cea care are obligaţia de a cenzura modul în care avocatul desemnat din oficiu asigură apărarea. În fine, cu privire la dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că autorii excepţiei urmăresc o extindere a soluţiei legislative consacrate de textul de lege criticat, astfel încât organul de urmărire penală şi instanţa de judecată să poată dispune efectuarea unei noi expertize şi atunci când concluziile raportului de expertiză sunt greşite, când există înscrisuri, date sau alte elemente noi, care nu au fost la dispoziţia experţilor la data efectuării expertizei, de natură să modifice concluziile raportului de expertiză, sau în orice altă situaţie când există îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză.