Decizia CCR nr. 444/2016Paragraful 23

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea excepţiei, Violeta Otilia Morariu, nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005, ci este nemulţumită, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a acestui text de lege de către procuror şi instanţa de judecată, pe motiv că, în cauză, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în faţa instanţei de judecată, la solicitarea parchetului, fără a efectua o estimare, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a sumelor datorate bugetului general consolidat, ceea ce ar fi presupus întocmirea unui raport de inspecţie fiscală şi emiterea unei decizii de impunere. Eventualele greşeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 241/2005 este inadmisibilă.