Decizia CCR nr. 447/2016Paragraful 16

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 şi ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală nu sunt neconstituţionale. Astfel, arată că, prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală, s-a prevăzut printre cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale - alături de retragerea plângerii prealabile şi de împăcare - şi încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii. De altfel, această dispoziţie nu este chiar nouă, o prevedere similară existând şi în Codul penal din 1969, după modificarea acestuia prin Legea nr. 202/2010, şi anume art. 10 din Cod care prevedea printre cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată şi cazul în care a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. În ambele reglementări, dispoziţiile menţionate fac trimitere la încheierea unui acord de mediere în condiţiile legii, lege care nu poate fi alta decât Legea nr. 192/2006 privind medierea. Este evident că medierea este o cauză distinctă de înlăturare a răspunderii penale, prevăzută în legea specială, care nu o limitează sub aspectul momentului până la care poate interveni, aşa cum face noul legiuitor în cazul împăcării. Aşadar, dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 şi ale art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din Codul de procedură penală nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece împăcarea şi medierea sunt instituţii diferite, cu reguli distincte referitoare la condiţiile în care pot interveni, inclusiv sub aspectul momentului până la care pot interveni. În legea specială se arată în concret condiţiile de încheiere a unui acord de mediere, în timp ce în dispoziţiile art. 159 din Codul penal sunt reglementate condiţiile în care poate interveni împăcarea, ca şi cauză care înlătură răspunderea penală, aşa încât nu se poate afirma cu temei că medierea este în fapt o "tranzacţie", o împăcare. Instanţa de judecată consideră că, dimpotrivă, neconstituţionale sunt dispoziţiile art. 159 din Codul penal, care limitează posibilitatea intervenirii împăcării numai până la momentul citirii actului de sesizare a instanţei, creându-se, astfel, o discriminare faţă de cazul retragerii plângerii prealabile, fără să existe vreo justificare în acest sens. De altfel, soluţia legislativă tradiţională era în sensul că atât împăcarea, cât şi retragerea plângerii prealabile puteau interveni oricând în cursul procesului penal până la rămânerea definitivă a hotărârii.