Decizia CCR nr. 447/2016Paragraful 19

15. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 şi ale art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În acest sens arată că, prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006, că încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare, iar încheierea unui acord de mediere în condiţiile Legii nr. 192/2006 poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale. În aceste condiţii, având în vedere natura juridică distinctă a instituţiei medierii în raport cu împăcarea în procesul penal, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a dreptului la un proces echitabil, dispoziţiile de lege criticate aplicându-se în mod egal tuturor destinatarilor normei juridice, în funcţie de instituţia juridică aleasă de părţile sau subiecţii procesuali din conflictul de drept penal. În jurisprudenţa sa, de exemplu, în Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Or, în cazul de faţă, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor este justificat de natura juridică diferită a celor două instituţii juridice, fiecare având reguli distincte cu privire la condiţiile în care poate interveni, respectiv la procedura aplicabilă. Totodată, având în vedere dubla natură juridică a medierii, ca de altfel, şi a împăcării, de instituţie atât de drept penal, cât şi de drept procesual penal - fiind atât o cauză care înlătură răspunderea penală, cât şi o cauză care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale - devin incidente prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale invocate.