Decizia CCR nr. 397/2016Paragraful 10

7. Raportat la dispoziţiile legale anterior citate - din Codul penal, Codul de procedură penală şi Legea nr. 192/2006 -, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, observă că nu există nicio prevedere legală care să atribuie încheierii unui acord de mediere caracterul de cauză distinctă de înlăturare a răspunderii penale, realizarea unui astfel de acord constituind, în opinia sa, doar mijlocul prin care se materializează, în condiţiile legii speciale ce îl reglementează, fie retragerea plângerii prealabile, fie împăcarea dintre inculpat şi persoana vătămată. Astfel, art. 67 din Legea nr. 192/2006 conţine exclusiv prevederea că dispoziţiile privind medierea se aplică, în latura penală a procesului, numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea înlătură răspunderea penală. Prin urmare, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine că art. 67 din Legea nr. 192/2006 nici nu instituie o cauză specială, sui-generis, de înlăturare a răspunderii penale, distinctă de împăcare, nici nu derogă de la dispoziţiile generale ale Codului penal, ce reglementează, drept cauză de înlăturare a răspunderii penale, între altele, împăcarea. În realitate, art. 67 din Legea nr. 192/2006 prevede doar că medierea este posibilă, între altele, în cauzele referitoare la infracţiuni pentru care împăcarea înlătură răspunderea penală, doar aceasta din urmă constituind însă cauză legală care produce un astfel de efect, conform art. 159 alin. (2) din Codul penal, dacă intervine până la citirea actului de sesizare a instanţei, potrivit art. 159 alin. (3) din acelaşi cod.