Decizia ÎCCJ nr. 103/2024 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere al părților 29. Reclamantul-recurent prefectul județului S. apreciază că dezlegarea chestiunii de drept expuse la paragraful 8 din prezenta decizie prezintă interes în exercitarea controlului de legalitate asupra actelor administrative având ca obiect acordarea de drepturi de natură salarială funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al primăriilor și consiliilor locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local din subordinea acestora. ... 30. Se consideră oportun să se clarifice și aspectul referitor la limitarea acordării oricăror drepturi și facilități de natură salarială (atât cele prevăzute de legislația în vigoare, cât și cele stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale, spre exemplu: bani pentru îmbrăcăminte, spor de dispozitiv, decontarea serviciilor medicale, condiții periculoase sau vătămătoare, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, pachete-cadou etc.), în sensul că veniturile salariale cumulate nu pot depăși cuantumul indemnizației lunare a funcției de viceprimar. ... 31. Potrivit punctului de vedere exprimat de pârâtul-intimat Consiliul Local al Comunei M., în cauză, nu sunt întrunite condițiile legale pentru a demara procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. ... 32. Intimatul învederează lipsa de incidență a prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă asupra chestiunii interpretării coroborate a prevederilor art. 129 alin. (12) din Codul administrativ raportat la art. 6 lit. a) , art. 7 lit. m) și art. 11 din Legea nr. 153/2017 și art. 5 lit. j) din Codul administrativ, întrucât se sugerează o interpretare limitativă a textului art. 129 alin. (12) din Codul administrativ la sfera de aplicare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 153/2017, cu toate că aceste reglementări au obiect juridic total diferit. ... 33. Mai mult, înțelesul reglementat al noțiunii „salariul de bază“ nu poate fi interpretat ca fiind asimilabil noțiunilor de „alte facilități“, definite inclusiv de legislația fiscală. ... 34. De altfel, prevederile art. 11 alin. (1) , precum și prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în prezenta cauză, aspect care conferă o lipsă totală de incidență a „unei chestiuni de drept punctuale, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei“, întrucât orice soluție de interpretare a acestor texte de lege nu condiționează soluționarea pe fond a cauzei. ... 35. Indiferent din ce perspectivă am privi „chestiunea de drept“, aceasta nu este una reală, întrucât sunt omise din cadrul normativ necesar a fi coroborat prevederile art. 76 alin. (4) lit. a) prima teză din Codul fiscal și art. 76 alin. (4) lit. g) prima teză din același cod, norme imperative care exclud fără echivoc sumele aferente „contravalorii transportului de la și la locul de muncă“ din sfera „veniturilor salariale“. Aceleași reglementări distincte față de „veniturile salariale“ ale „decontării cheltuielilor de transport“ sunt reliefate de prevederile art. 142 lit. b) și f) din Codul fiscal din 2015, cu modificările și completările ulterioare. ... 36. Față de cele mai sus menționate, în opinia intimatului, problema de drept expusă la paragraful 8 nu apare ca o chestiune de drept punctuală, astfel încât soluția dată în această procedură să aibă în vedere numai întrebarea respectivă, iar nu întreaga problematică a unor texte de lege. ... ...