Decizia CCR nr. 425/2016Paragraful 21

17. Cât priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a Deciziei nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, Curtea precizează că, prin această decizie, instanţa de contencios constituţional a constatat că sintagma "conducătorilor" cuprinsă în dispoziţiile art. 8^2 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici este neconstituţională reţinând, în esenţă că "în ipoteza în care, între data săvârşirii faptei şi data constatării contravenţiei şi aplicării sancţiunii, conducătorul operatorului economic s-a schimbat, altă persoană îndeplinind funcţia de director general/director decât cea sau cele care au săvârşit fapta contravenţională, textul de lege criticat permite sancţionarea unei persoane pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o, prezumând vinovăţia conducătorului în funcţie la data constatării şi aplicării sancţiunii contravenţionale". Curtea subliniază că soluţia şi considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate mutatis mutandis, în privinţa prevederilor art. 4 din Legea nr. 333/2003, având în vedere că ipoteza legislativă criticată care se referă la răspunderea pentru asigurarea măsurilor de pază prevăzute de lege, vizează o altă soluţie normativă decât cea constatată ca fiind neconstituţională. În plus, Curtea observă că, în cauza de faţă, sancţiunea contravenţională a fost aplicată lichidatorului judiciar şi nu unei persoane fizice care să fi îndeplinit funcţia de conducător al unităţii ulterior datei săvârşirii contravenţiei. A stabili dacă lichidatorul judiciar este ţinut de respectarea obligaţiilor legale ce revin unităţii debitoare, în temeiul Legii nr. 333/2003, reprezintă aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind aşadar instanţei judecătoreşti, şi nu Curţii Constituţionale.