Decizia CCR nr. 443/2016Paragraful 23

19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Ilfov - Secţia civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens arată că ajutorul la trecerea în rezervă nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul fiind liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestuia. Din acest punct de vedere, soluţia legislativă de a nu acorda sau de a nu aplica prevederile legale în discuţie nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de previzibilitate, efectul produs fiind cert, în sensul neacordării dreptului. Ceea ce interesează este exigibilitatea dreptului, fiind cert că acesta nu se acordă pentru perioadele indicate. Problema existenţei dreptului ţine de interpretarea şi aplicarea legii, iar existenţa jurisprudenţei neunitare nu dovedeşte lipsa de previzibilitate a normelor. De altfel, această problemă a fost tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 16/2015, în sensul că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 vizează exerciţiul dreptului, în sensul că este suspendat în perioada 3 iulie 2010-31 decembrie 2010.